Blog

Reprezinta un ansamblu de roți dințate care servește la transformarea forței și transmiterea mișcării de rotație la diferite agregate sau vehicule.

Ea este o componentă din lanțul cinematic al transmisiei care permite lărgirea gamei de turații și de momente la roata motrică. Se montează, de obicei, între ambreiaj și transmisia longitudinală. La autovehiculele construite după soluția „totul în față sau „totul în spate” transmisia longitudinală dispare, astfel încât cutia de viteze se dispune între ambreiaj și transmisia centrală.

Cutia de viteze în cadrul sistemului de transmisie al autovehiculelor îndeplinește un rol multiplu: de amplificare a cuplului motor și de lărgire a domeniului de turației a roților motrice, peste cel acordat de limitele de turație a motorului,precum și acordare a posibilității de mers înapoi și de întrerupere a lanțului cinematic al mecanismului de transmisie, pentru staționarea autovehiculului timp îndelungat cu motorul în funcțiune.

Cutia de viteze auto realizează, prin valori diferite ale rapoartelor de transmisie numite trepte de viteză, acordarea posibilităților energetice ale motorului la cerințele energetice ale autovehiculului în mișcare cu asigurarea unor performanțe dinamice, de consum de combustibil și de poluare cât mai bune.

Mod de funcționare

Semi-roata de transmisie principală mobilă se deplasează axial deoarece este acționată de uleiul sub presiune controlat de grupul de comandă hidraulic, în timp ce roata de transmisie secundară se deplasează axial în sens opus celei principale (adică atunci când una închide cealaltă deschide) sub acțiunea unui arc intern la închidere și datorită presiunii de împingere exercitată de cureaua de transmisie pentru a se deschide; în funcție de pilotajul efectuat de grupul de comandă electrohidraulic, partea mobilă a roții principale de transmisie se va deschide ori se va închide în timp ce partea mobilă a roții secundare de transmisie va face același lucru, dar în sens opus; în consecință, cureaua de transmisie se va poziționa “urcând” pe o roată și “coborând” pe cealaltă pentru a transmite un anumit raport de transmisie care se modifică în mod continuu de la faza scurtă la cea lungă sau “overdrive” dată fiind variația razei de contact a curelei de oțel față de cea a roții de transmisie.